Divorțul reprezintă o schimbare majoră în viața unei familii, iar unul dintre cele mai importante aspecte este stabilirea obligațiilor părinților față de copiii lor. După divorț, responsabilitățile legale ale părinților în ceea ce privește copiii nu se încheie odată cu separarea lor. În România, legislația pune accent pe protejarea intereselor copilului, iar părinții au obligația de a continua să își îndeplinească îndatoririle legale, indiferent de statutul lor marital. Aceste responsabilități includ întreținerea financiară, educația, sănătatea și dezvoltarea emoțională a copilului.

Deși legislația oferă un cadru clar pentru îndeplinirea obligațiilor legale ale părinților după divorț, fiecare caz este unic și poate ridica întrebări specifice. În acest sens, este recomandat să consulți un avocat specializat în dreptul familiei, care te poate ghida în funcție de particularitățile cazului tău. La acest link poți obține consultanță pentru a te asigura că drepturile tale și ale copilului sunt protejate.

1. Autoritatea părintească comună

Începând cu 2011, Codul Civil din România prevede că, după divorț, autoritatea părintească este exercitată în comun de ambii părinți, cu excepția situațiilor în care instanța decide altfel. Acest lucru înseamnă că ambii părinți trebuie să participe activ la deciziile importante din viața copilului, cum ar fi cele legate de educație, sănătate, religie și locația în care copilul va locui.

Indiferent dacă copilul locuiește în principal cu unul dintre părinți, celălalt părinte are dreptul și obligația de a se implica în creșterea și dezvoltarea lui. De exemplu, deciziile privind școala la care va merge copilul, tratamentele medicale importante sau activitățile extracurriculare trebuie să fie luate în comun de ambii părinți.

2. Stabilirea domiciliului copilului

După divorț, unul dintre părinți va fi desemnat ca având domiciliul copilului la el, ceea ce înseamnă că va locui cu copilul cea mai mare parte a timpului. Cu toate acestea, ambii părinți au obligația de a asigura un mediu sigur și sănătos pentru copil, indiferent de cine are custodia principală. Celălalt părinte va avea dreptul la vizite și la a petrece timp cu copilul, conform unui program stabilit de comun acord sau de către instanță, în cazul în care părinții nu reușesc să ajungă la un acord.

Domiciliul copilului trebuie stabilit în funcție de interesul superior al acestuia, iar instanța poate lua în considerare dorințele copilului, dacă acesta are capacitatea de a discerne. În cazurile în care părinții nu se pot înțelege, instanța va decide domiciliul copilului, având în vedere factori precum stabilitatea emoțională, condițiile de locuit și legăturile cu comunitatea locală.

3. Dreptul la vizită și comunicare

Părintele care nu locuiește cu copilul are dreptul de a menține legătura cu acesta, fie prin vizite regulate, fie prin alte mijloace de comunicare, cum ar fi telefonul sau internetul. Este esențial ca ambii părinți să sprijine această legătură, deoarece menținerea unei relații constante cu ambii părinți este crucială pentru dezvoltarea emoțională și psihologică a copilului.

Instanța poate stabili un program de vizită detaliat dacă părinții nu pot ajunge la un acord. De asemenea, părintele care are domiciliul copilului este obligat să respecte acest program și să nu împiedice accesul celuilalt părinte la copil, cu excepția cazurilor în care există motive justificate, cum ar fi siguranța copilului.

4. Obligația de întreținere financiară

Un alt aspect important este pensia de întreținere, care reprezintă contribuția financiară a părinților la creșterea copilului. Pensia de întreținere este datorată de părintele care nu locuiește cu copilul, însă ambii părinți au obligația de a contribui financiar la nevoile copilului.

Suma pensiei de întreținere se stabilește în funcție de nevoile copilului și de veniturile părinților. Aceasta poate fi ajustată în timp, în funcție de modificările veniturilor părinților sau de nevoile crescute ale copilului (cum ar fi educația sau problemele medicale). De obicei, pensia de întreținere este stabilită la un procent din veniturile nete ale părintelui obligat la plată:

  • 1/4 din venit pentru un copil,
  • 1/3 din venit pentru doi copii,
  • 1/2 din venit pentru trei sau mai mulți copii.

În cazul în care părintele obligat la plata pensiei refuză să își îndeplinească obligațiile, se poate recurge la procedura de executare silită pentru recuperarea sumelor datorate.

5. Obligația de a asigura educația și sănătatea copilului

Un aspect esențial al responsabilităților parentale îl constituie educația copilului. Ambii părinți au datoria de a contribui la educația copilului și de a-i asigura accesul la o educație adecvată. În plus, părinții trebuie să sprijine dezvoltarea aptitudinilor și intereselor copilului prin activități extracurriculare, sporturi sau cursuri.

În ceea ce privește sănătatea, părinții trebuie să ia decizii comune cu privire la tratamentele medicale, vaccinuri, controale regulate și alte aspecte legate de bunăstarea fizică a copilului. De asemenea, în cazul unor afecțiuni grave sau a unor intervenții chirurgicale, ambii părinți trebuie să fie de acord cu tratamentul necesar.

6. Stabilirea unui program de vizitare și petrecere a timpului

Un alt aspect reglementat de lege este stabilirea unui program clar de vizitare și petrecere a timpului cu copilul. În cazul în care părinții nu reușesc să stabilească un acord amiabil, instanța va hotărî programul de vizitare, având în vedere interesul superior al copilului. De obicei, instanța va asigura un echilibru, astfel încât copilul să petreacă timp atât cu părintele custodian, cât și cu celălalt părinte, în zilele de weekend, sărbători sau vacanțe.

7. Sprijinul emoțional și dezvoltarea copilului

Unul dintre cele mai importante aspecte este sprijinul emoțional pe care părinții trebuie să-l ofere copilului după divorț. Indiferent de despărțirea dintre ei, părinții trebuie să își asume responsabilitatea de a crea un mediu stabil și sigur pentru copil. Aceștia trebuie să colaboreze pentru a asigura o continuitate în viața copilului, evitând conflictele deschise în fața acestuia și facilitând adaptarea copilului la noile circumstanțe.

După divorț, responsabilitățile părinților față de copiii lor rămân intacte. Legislația românească pune accent pe interesul superior al copilului, asigurând că ambii părinți contribuie atât financiar, cât și emoțional la creșterea și dezvoltarea acestuia. De la pensia de întreținere până la implicarea activă în educație și sănătate, obligațiile parentale continuă chiar și după încetarea căsătoriei.