Trauma vicarianta este rezultatul expunerii indirecte la un eveniment traumatic sau dureros, care genereaza consecinte negative pentru persoana. Este cunoscuta si sub denumirea de trauma secundara sau indirecta si poate aparea la nivel psihologic si fizic, stimuland schimbari in modul de a gandi despre sine, despre lume si despre ceilalti.
Acei profesionisti (medici, asistente, personal de salvare, paramedici, psihologi, asistenti sociali, ofiteri de politie, printre altii) care sunt expusi direct la durerea sau suferinta altor persoane sunt mai susceptibili de a dezvolta traume indirecte. Cu toate acestea, toti suntem susceptibili la acest tip de trauma.
Uneori suferirea acestui tip de trauma este ceva direct pentru ca putem fi protagonistii oricarei situatii sau eveniment traumatic care poate provoca un mare dezechilibru emotional. In alte cazuri, acest tip de trauma apare progresiv pe o perioada de timp si se datoreaza probabil nu numai unui istoric traumatic, ci mai multor.
In mod obisnuit, in principiu, se stabileste un sentiment puternic de empatie fata de persoana care este victima traumei, care include punerea in locul ei si trairea unor sentimente similare victimei care este protagonista traumei. De aici se stabileste o legatura emotionala cu acea persoana si se angajeaza pana la punctul de a simti responsabilitatea pentru linistea si stabilitatea emotionala a acesteia.
Aceste evenimente traite de victima se transforma intr-un motiv de angoasa, care ne afecteaza somnul si viata cu sentimentul ca am trecut prin acea situatie. In plus, aceasta situatie poate provoca furie si nedreptate la gandul ca traim intr-un loc nesigur, ostil si foarte haotic.
La atingerea acestei stari, gandurile devin irationale si experienta traumatizanta a celeilalte persoane ne trage spre oboseala si epuizare care nu ne permite sa avem grija de noi insine. Ne depunem tot efortul in ingrijirea si sprijinirea persoanei care a suferit trauma, creandu-ne angoasa si irosind resurse pentru a ne ajuta emotional.
In fine, aceasta situatie ne face sa credem ca nu suntem autosuficienti si ne pune pe scena intr-o realitate in care ne vedem fiinte fara aparare in fata lumii .
Faptul de a participa activ cu victimele si evenimentele vietii acestora afecteaza toate acele resurse legate de siguranta, increderea, stima de sine, intimitatea si controlul nostru, fundamentale pentru bunastarea noastra emotionala.
Trauma indirecta poate avea simptome cum ar fi:
Dezechilibrul sanatatii mintale, leganarea convingerilor despre viziunea noastra asupra lumii, sentimente persistente de durere, tristete, anxietate, iritabilitate, schimbari de dispozitie, nesiguranta, pierderea sperantei, vinovatie si sentiment de inutilitate.
In plus, pot aparea simptome cognitive, cum ar fi:
Dificultati de concentrare si probleme de memorie. Pe de alta parte, poate provoca si aparitia unui comportament pesimist si cinic, izolare, consum excesiv de alimente, alcool sau droguri, probleme de somn, dureri de cap, eruptii cutanate, arsuri la stomac, ulcere si tensiune musculara.
Este foarte greu sa nu simti empatie cu acei oameni care trec prin situatii negative. Cu toate acestea, exista o linie fina care nu poate fi depasita pentru a impiedica aceste procese sa ne afecteze in mod acut.
Este important sa ramanem centrati si sa ne controlam reactiile si gandurile emotionale pentru a evita sa ne implicam prea mult. In cazul in care expunerea la aceste situatii negative se datoreaza locurilor de munca, este foarte important sa echilibram viata profesionala si cea personala.
Este esential sa intelegem ca traumele altor oameni nu ne pot afecta pana la punctul de a ne provoca probleme emotionale. Impactul lor nu ar trebui sa fie negativ in vietile noastre, mai degraba ar trebui sa fie luate ca surse de motivatie pentru a invata sa facem fata situatiilor de viata.
